Sambata dupa amiaza ma urc in masina si gonesc pana in satul Casin, destul de aproape de Onesti. Intru pe o ulita ingusta, parchez rapid masina la marginea unui lan de porumb si iau in piept panta abrupta care ma duce in padurea Lada – o padure interesanta, dar ravasita de defrisarile prostesti ale inconstientilor avari dupa  lemne.

Sunt in cautare de ghebe, niste ciuperci care in alti ani, pe vremea asta, cu siguranta erau pe trecute, dar nu si acum. Iarba era uscata, cioatele arse de soare, umezeala mai nimic, deci ghebe ioc. Ciupercile astea au nevoie de umezeala pentru a creste, nu degeaba vorba aia:  “cresc ca ciupercile dupa ploaie”.

Dupa ce m-am resemnat la gandul ca nu voi gasi nimic – eu, care sunt expert la cules ghebe (iertati-mi modestia, dar cam asa e…) – am inceput sa-mi racoresc putin sufletul cu peisajul frumos de toamna care se deschidea asupra intregii vai a Casinului.

O toamna foarte frumoasa, dar parca prea uscata…

Cu ceva timp in urma, impreuna cu un grup de “aventurieri” ne-am luat corturile si ne-am cazat pe malul lacului Valea Uzului. Zona e superba, mai ales ca am mers pe un traseu prea putin umblat. Desi era Septembrie, am facut o baie in lac, am prins vreo trei cleni (am permis!), am meditat la nemurirea sufletului si am povestit cu baietii pana tarziu in noapte.

Dimineata, cand cautam un loc bun de a mai prinde niste clean, la vreo 25 – 30 de metri de corturile noastre, peste ce credeti ca dau? Peste urme de urs. Era cat pe ce sa dam nas in cort cu ursul. Ori focul l-a tinut la distanta, ori rugaciunile pe care le-am inaltat catre divinitate inainte de a ne culca. Cred ca ambele metode au dat roade…

NOTA: De obicei animalele salbatice se feresc de om, dar pentru orice eventualitate FERITI-VA  voi de ele!

Mantuitorul Isus Hristos ne indemna sa ne zidim casa pe stanca, adica sa ne zidim viata pe valori spirituale, eterne, care nu pot fi clatinate atunci cand vin furtunile vietii. Ne clatinam  pentru ca nu ne-am zidit viata pe ce trebuie.

Oare cand vorbea de casa zidita pe stanca, se referea la asa ceva?

In zona noastra, ploaia e ploaie. Asa arata un drum de pe Valea Dofteanei in urma unor  ploi torentiale. Podul acesta e surpat aproape complet,  iar gaura isi asteapta “clientii”. Din fericire noi am vazut-o la timp. Ce ne-am fi facut daca ne-ar fi prins noaptea?

Aveti grija pe unde calcati cand mergeti pe munte!

“Progres?

Avem cladiri mai inalte, dar ne pierdem cumpatul mai repede; autostrazi mai largi, dar vederi mai inguste; cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari si familii mai mici; mai mult confort, dar mai putin timp; avem mai multe diplome academice, dar mai putin bun simt; mai multe cunostinte, dar mai putina intelepciune; mai multi specialisti, dar mai multe probleme; mai multe medicamente, dar o sanatate mai precara.

Cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem peste limita de viteza, ne maniem prea repede, ne culcam prea tarziu, ne trezim prea obositi, citim si ne rugam prea rar, privim la televizor prea mult.

Ne-am inmultim proprietatile, dar ne-am imputinat valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si mintim prea des.

Am invatat cum sa ne castigam traiul, dar nu si cum sa ne traim viata; am adaugat ani vietii, dar nu si viata anilor. Am parcurs drumul pana la Luna si inapoi, dar ne este greu sa traversam strada, ca sa-l intampinam pe noul nostru vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si spatiul din launtrul nostru; am realizat lucruri mari, dar nu mai bune; am purificat auerul, dar ne-am poluat sufletul; am dezintegrat atomul, dar nu si propriile prejudecati; scriem mai mult, dar invatam mai putin; planuim mai mult, dar realizam mai  putin.

Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam; avem venituri mai mari, dar o moralitate mai scazuta; mai multa mancare, dar mai putina satisfactie; mai multe cunostinte, dar mai putini prieteni; mai mult efort, dar mai putin succes.

Construim mai multe computere, ca sa inmagazinam mai multe informatii si sa producem mai multe copii decat oricand, dar comunicam mai putin; am devenit bogati in ceea ce priveste cantitatea, dar saraci in ceea ce priveste calitatea.

Acesta este veacul gustarilor rapide (fast-food) si al digestiei lente; al oamenilor inalti si al caracterelor pipernicite; al profiturilor uriase si al relatiilor superficiale. Acesta este veacul pacii mondiale, dar al razboiului casnic; mai multa placere, dar mai putina buna-dispozitie; mai multe feluri de mancare, dar mai putine alimente nutritive.

Aceste sunt zilele cu doua salarii in casa, dar cu mai multe divorturi; cu case mai luxoase, dar cu familii destramate.

Aceste sunt zilele calatoriilor rapide, ale scutecelor de unica folosinta, ale moralitatii azvarlite la gunoi, ale relatiilor de o noapte, ale trupurilor supraponderale, ale pilulelor care fac totul, de la a ne inveseli la a ne linisti si ucide.

Este o vreme cand avem mult de aratat in vitrina, dar nimic de oferit in magazine.”

(Randy Maxwell,  Doamne, adu-ti slava inapoi, pag.40-41.)

Sambata am prins, in sfarsit, o zi complet libera. Mi-am luat familia si pe Cristi, un prieten si am plecat la un picnic pe valea Oituzului. Da, aveti dreptate, pe acolo a fost linia frontului cand ne-au invadat nemtii. Acum ne invadasera gunoaiele. A trebuit sa facem putina curatenie, dar nu prea multa si in general ne-am bucurat de linistea naturii. Uneori, printre copaci, se mai auzea si muzica disperata a unor oraseni care vin la iarba verde doar ca sa bea si sa manance mici. Ma gandeam, in timp ce faceam focul, cat de mult imi lipsesc drumetiile. Ies rar si asta nu e bine …

Arta lipsita de Dumnezeu nu e arta.

Incerc sa-l sensibilizez pe omul modern, prin arta, fata de cuvantul Mantuitorului.

Am constientizat ca neamul nostru este in primejdie si ca sunt obligat sa trag semnalul de alarma. Un artist trebuie sa fie si o constiinta publica, macar in vremuri de restriste. Pana sa vina doctorul, incerc sa-mi resuscitez neamul cum ma pricep … nu am voie sa stau cu mainile in san.

Lenea sufleteasca si de gandire insa ne paralizeaza, ne face iresponsabili.

Sub indemnul “Traieste-ti clipa!” sta si generatia politica de la noi, care n-are trecut. Toata ceata asta de handicapati sare peste trecut, pe ei nu ii intereseaza ca s-a murit in puscarii pentru tara, pentru neam, pentru familie. Astia sunt cretinoizii care cred in “Traieste-ti clipa!”.

Politicienii manipuleaza religia, si nu religia manipuleaza politica!

Dar sa nu credeti cumva ca fiara politica este convertita: doar foloseste substanta asta emotionala; de aceea face botezuri, nunti, cade in genunchi.

“Arta elibereaza omul din fiara, nu fiara din om“, spunea parintele Dumitru Staniloae.

“Ce zi frumoasa de murit este astazi!”

…aceasta umbra a viitorului este creata de pozitia noastra din prezent, iar pozitia noastra in prezent devine vertical-bipeda numai daca privim in trecut si ni-l asumam.

Ma intereseaza sa fiu onest cu ce mi-a dat bunul Dumnezeu.

…

( Dan Puric – Cine suntem.)